Ilinuta se imparte.

Pe Ilincuta e bine sa o gasesti in momentul ei , daca vrei sa o intelegi.Sau sa o citesti, din momentele ei.
Ai grija ca-i  rautacioasa,  nu prea a vrut ea sa imparta niciodata cuvintele .
La inceput, se ascundea in spatele lor. Apoi au devenit prietene.Erau lucrul prin care  se decompunea spre a se compune.
Se blocheaza uneori, ramane asa  cu un gol ciudat .Am obervat ca face asta doar cand e fericita.Sa nu o cauti atunci, ca nu dai de ea.Chiar atunci, ea e plecata in lumea ei, nu poate sa mai auda, sa mai vada.
Se intoarce brusc. Degetele incep sa insire  cu hotarare.Clipeste rar.

 Ilincuta e fericita, am vazut-o astazi cum avea intiparit pe fata tot zambetul , toate razele soarelui si toata bucuria toamnei. Am mai auzit ca acum are curaj, imparte. O stiu eu bine, a facut-o cu un pic de teama din teama de a nu fi neinteleasa. Asa e ea fricoasa, mai are de lucrat la asta.

Ia cuvintele ei si gaseste-i-le   in interior. Pentru ca ele au venit dintotdeauna din micul ei suflet.Cu toate spaimele si bucuriile. Deschide-o , pe Ilincuta doar tu o poti citi!