Ne facem cruci

Ne facem cruci pentru noi, cei ramasi in viata.

Ne facem cruci ca sa avem ce sa imbratisam cand dorul ne strapunge capul pieptului si sternul. Apoi, duce intr-un vartej care ne ia pe sus si ne poarta spre amintiri despre care nu mai stim daca au fost traite sau sunt inchipuiri ale unui creier ce nu te mai gaseste niciunde.

Ne facem cruci ca sa sa mai fim luati in brate si iubiti. Ne facem cruci ca sa ne mai simtim fruntile lipite si ridurile si lacrimile. Si ca mai apoi sa ne sarutam lung si apasat pe ele.

Ne facem cruci ca sa avem de ce sa ne tinem, cand ni se inmoaie picioarele si pamantul de sub noi se transforma intr-o groapa ce iti doresti sa te aseze langa cel plecat.

Ne facem cruci ca sa avem unde sa ne intoarcem si sa ne varsam lacrimile si naduful. Sau sa ne spunem bucuriile. Sau sa ne sarbatorim zilele de nastere. Sau cele de nume. Sau Craciunul. Sau Pastele.

Ne facem cruci si uneori nu am vrea sa mai plecam niciodata de langa ele. Sa ramanem acolo pana se scurge viata din noi. Asa s-ar scurge direct in acelasi pamant.

Ne facem cruci si uneori nu am vrea sa mai venim vreodata langa ele. Sunt gravate cu cateva litere in care zace toata iubirea. Si toata suferinta.

Orisicum, ne facem cruci pentru noi, cei ramasi.