Ilincuta langa ea.

Ilincuta va aduce dor.are atat de mult in ea, incat de azi incepand s-a hotarat sa-l imparta.
Ieri si-a pus linistea in suflet. s-a a sezat langa Ea si a inceput sa-si asculte respiratia.era rapida si puternica.inima ei se agita tare. Prin pulberea de sclipire si stralucirea nisipului cu miros de mare s-a luat de mana si s-a strans puternic. Avea inca praf pe degete.Praf vechi si uscat ce ii tot lasase urme.
s-a ridicat incet, mergea de parca plutea. A intins mana cu frica ,doar pe jumatate "cine mai sunt?". Simtea cum marea ii spala fiecare deget ce parca ii ajungea in fiecare parte a sufletului. A dat sa plece , nu stia ce se intampla cu ea.
Un pas.atat. Aude doar strigatul valului ce tocmai dadea sa o ajunga. Era deja jos, tot praful ala disparuse.Stralucea.Nu mai se misca.
Inima ei incepea sa bata mai incet. si uite, uite cum se ridica!
Mai intai se scutura .De tot, de blazare, de mandrii , de umbre. Primul ei pas e greu si tremurand.Apoi...calca din ce in ce mai apasat.stie incotro merge.

Ilincuta se priveste mirata, "si cu dorul ce faci?".Am sa-l duc , nu mai e mult de mers cu el.