Ilincuta cu picatura ...de dor

O stiu  cel mai bine pe Ilincuta  in timpul ei, cand sta  cu ea . Mi se intampla des sa o vad  departe in lumea ei. Sta aici langa mine, dar e atat de departe.
E pierduta, nu o gasesc . Greu o fac sa ma asculte.
II lucesc ochii si colturile gurii i se ridica usor. Priveste asa parca pierduta, apoi ii inchide. Si uite de aici nu o mai stiu.  Uneori ia o gura mare de aer, aud cum isi aduna toata puterea  si isi revine. Alteori...alteori cred ca i se termina si ei aerul ...incepe si-si musca buzele incet si din colturile ochilor inchisi stralucesc picaturi ...de dor.