Nuante de toamna.Harta

pinterest.com

Hai cu mine. Obrazul tau e accesul catre o alta lume. Si imi e harta.

Si vad fiecare pas. Ma opresc din loc in loc sa ma minunez ca esti cumva intr-un fel fara de fel.
Ochii mei se pironesc aparent fara motiv in toate punctele tale cardinale si incep sa descopar minunatia asta de relief. Clima ta e blanda la suprafata, insa e atat de cald acolo incat ne pregatim din timp in timp de adevarate furtuni tropicale.

Inima bate mai tare si mai tare.

 Am si eu muntii mei. Despre formarea lor nu sunt multe de povestit,  sunt ridicati de la cutremure . Intr-o zi s-au deplasat placile tectonice si au inceput sa se ciocnesca. Unele s-au pierdut in adancurile fierbinti, iar altele s-au inaltat cu putere. Toate au lasat mici crapaturi. Sau mari. Specialistii spun ca de obicei aceste crapaturi sunt de suprafata, de la presiunea continua, dar tot ei ne mai spun ca odata cu trecerea timpului acolo se poate forma fundul unei mari si mai tarziu al unui ocean. Voi va dati seama cata viata va exista acolo?

E asa un infinit si tocmai de aceea nu pare ca are sa fie vreodata altceva decat infinitul ce vine dintr-o alta lume. Naturaletea ce ti-o da spiritul ce astepta cu sete sa ajunga acolo unde ii era locul. Nu de acum, nu din viata asta. Cred ca intr-o lume paralela am avut mai mult curaj, am urmat hartile obrajilor tai.
 Hai cu mine, pana la urma ce e cu obrajii astia?