Sa ne controlam...respiratia

pinterest.com

Asta cu controlul respiratiei am inceput sa  o invat de ceva vreme. Se zvoneste, altii zic ca s-a si demonstrat,   ca ar fi o treaba benefica, te armonizeaza , te echilibreaza, te balanseza , te gadila, te invarteste... tot ce ne trebuie noua, mai ales la astea singure si putin lipsite de o tigla de pe casa.

Nu pot sa neg, chiar functioneaza. Parca iti mai aduce splina la loc cand alergi ca disperata, cand simti ca o sa iti cada si inima si ficatul si plamanii  - la propriu.
Parca , parca a dat randament si cand era cat p'aci sa ma pierd cu firea si sa ma intorc ca o smintita  sa pocnesc vreun brav purtator de nesimtire. In astfel de situatii, filmul din capul se deruleaza in felul urmator: ma intorc eu asa mica si uscata , cu o miscare din aia in slow motion si fac o scena de Bruce Lee prin care ii nimeresc nemernicului/nemernicei un picior in moalele capului. Sa imi fie scuzata brutalitatea, pentru cei mai sensibili, dar stiu ca treaba asta nu as face-o niciodata, drept urmarea ma amuza si in fapt respir adanc.

Tot controlul asta...se mai pierde uneori. Simti cum respiratia ti se blocheaza si furi o gura de aer.Si inca una... si inca una. Inima ti se muta in stomac si parca nici ea nu mai stie cum sa isi faca treaba. Si respiri cu bratele tremurande si  cu stomacul agitandu-se in ritmul inimii. E ceva in tine ce simte nevoia de mai mult aer... si te trezesti ca  o pisica lenesa cu un  " aaaaa" asa miorlait spre sughitat, de nu stii de unde a iesit .  Mai apoi, doamna din tine se roaga ca o tampita sa nu cumva sa fii parut prea disperata si asa sa  il fii speriat pe autorul moral care a trezit miorlaito-sughitatul.Acu' - vorba lu' mamaie- "cum ti-o fi norocul, maica!" sau " dragoste cu d-a sila nu se poate!"


 Totusi ,in sinea mea imi place sa cred ca asa voi trai frumos -cu momente in care mi se opreste respiratia si cu oameni care vor sti sa faca asta.