Altfel de dor

Atunci cand iubirea te aduna, atunci cand iti da motive sa te intelegi, atunci cand in atingerea mainilor lut simti restul vietii tale, atunci cand printr-un sarut lumea se opreste in loc.

Nu a mai ramas nimic din copilul speriat, a fost speriat de atat dor ce a strans in el, de atata fericire ce l-a cuprins fara sa stie de unde sau cum... si de gandul ca ar putea sa nu aiba nimic...din tot.

Stiti voi oare cum a fost sa duca dorul ala, cum ajungea sa simta ca ramane fara aer  si ca zilele nu se mai terminau?A fost o vreme cand nici macar nu am putut sa vorbeasc despre asta, nici macar dupa aceea... si acum imi simt  lacrima pe obraz cand imi aduce aminte de serile acelea muult prea lungi si de zilele nedrepte ce  chinuiau sufletul.

Si toate astea acum...acum s-au dus . Dar in mine e alt dor... altfel de dor.

dorul de zambetul lui de dimineata,  de sarutul lui de noapte buna, de bratele lui  ce ma invelesc , de umarul lui cald pe care imi pun incet capul, de rasfatul lui cand se intoarce cu spatele si cere in brate, de parul moale si negru pe care vreau sa-l mangai, de ochii ce ma privesc sclipind de dimineata, de cafeaua cu dragoste( care uneori este doar o apa dulce , dar tot cu dragoste).

vreau sa le am in fiecare zi, mi se pare nedrept ca nu pot sa adoarm la el in brate...ca nu pot sa ma trezesc langa el.