Asa mi-am inteles sinuciderea

ameliefontaine.fr

Cum m-am sinucis.
Lent si cu rabdare. Si fara sa stiu.
Acum inteleg ca eu am dat consistenta sinuciderii asteia. Am lasat-o sa vina usor, am inteles-o si dupa m-am prefacut ca nu o vad.

Ne-am cuibarit des prin cotloane ascunse, sub cearsafuri, prin cafenele, pe banci si pe oriunde a vrut ea. Am lasat-o sa fie. Am zis ca e normalitate asta. Era acolo si eu eram tot acolo. Si faceam bine impreuna.

A fost calma. Aparea in momentele linistite si se instala pe nesimtite.
Vezi ca e prea mult, ramai aici. Si imi amorteau mainile usor. Si cuvintele nu mai ieseau.

Si apoi veneau de-a valma ascunzisurile fiintei si inima batea mai tare.
Vezi ca e prea mult, din nou e prea mult. Si bataile incetineau

Si apoi simteam cum sangele imi inunda obrajii, obrajii astia mari pe care puteai sa imi vezi toata lumea. Si se inroseau.
Vezi ca e prea mult, controleaza-te acum. Si obrajii isi cautau palidul de care pana atunci nici macar nu aflasera. Si hartile lumii mele deveneau pagini albe umplute cu resturi de cerneala.

Si ochii, ochii sclipeau de parca imi aruncase careva praf de stele in ei. Si verdele ala era tot luminat.
Vezi ca e prea mult, lumina asta e obositoare si iti face sangele sa iti inunde obrajii si inima sa iti bata mai tare si cuvintele iti vin la rand si vrei sa le scrii. Si au ramas asa palizi, privind in gol.

Si apoi, apoi simteam cum coltul gurii mi se ridica intr-un zambet larg.
Vezi ca e prea mult, buzele alea te dau de gol. Si usor simteam cum coboarau incet si buzele se simt una pe alta intr-o simetrie perfecta. Fara urcusuri, fara coborasuri.

A fost calma. Si a avut rabdare. Ceea ce eu nu am fost nicicand.

Si apoi, intr-o seara inima a inceput sa bata mai tare. Si nimic nu o mai oprea. Cred ca era frica, frica de un sfarsit pe care totusi il simtea.
Si atunci a aparut un suras, acel dintai suras care ii fusese promisiune la inceput de dezmorteala.

Si am fost calma. Si am avut rabdare. Asa cum nu fusesem nicicand. Asa cum tu esti mereu,
Si obrajii mi-au devenit rosii, si buzele au ramas blocate intr-un zambet de la care inca ma dor obrajii.
Si apoi am realizat ca erai chiar acolo. Si ca pentru tine nu era niciodata prea mult.

Asa mi-am inteles sinuciderea. Asa mi-ai inteles sinuciderea.