Cand ai curajul sa te privesti in ochi

"Ce lucruri ciudate se petrec astăzi! Nu cumva m-am schimbat aşa peste noapte? Stai să mă gândesc. Oare eram aceeaşi azi-dimineaţă, când m-am trezit? Parcă îmi amintesc că mă simţeam niţeluş alta. Dar, dacă nu sunt eu, se pune întrebarea: Atunci cine sunt? Asta-i ghicitoarea!"
(Alice in Tara Minunilor- L. Carrol)

Nu mi-a zis nimeni ca a invatat din lectiile de fericire pe care i le-a dat viata, era prea ocupat sa se bucure incat nu mai era timp de  invataminte.

Nu si-a inteles nimeni greselile in fericire pentru ca presupunea ca nu erau sau ca pot fi lucru de compromis. Nu a inteles nimeni din orgoliu si ambitie, doar atunci cand si a dat seama ca orgoliul nu tine de cald sufletului.

Incepi sa intelegi ceva despre tine doar in momentul in care iti asumi rolul tau.  Cand propria ta traire e motor pentru tot ceea ce faci,  nu te mai tarasti nicaieri. Iti ridici capul  si intelegi in ce directii e necesar sa privesti. Calci apasat si fara frica. Singurul tremur  e dat de emotie.

Incepi sa intelegi atunci cand esti in stare sa iti asumi tot ceea ce faci si ce spui! Cand ranit de cuvinte nu arunci cu alte cuvinte , doar -doar otravesti sufletul cuiva.
Incepi sa intelegi atunci cand alegi sa ignori ceea ce ti-ar putea face rau pentru ca iti dai seama ca orice ai face e pierdere de timp.
Incepi sa intelegi abia cand ai curajul sa te privesti in ochi!

Sa lasam uneori  fericirea sa faca cativa pasi inapoi pentru ca doar asa isi poate lua avant! Chiar si intr-o noapte!