Ceea ce alegi sa nu spui

De cele mai multe ori un foc se aprinde incet, se acumuleaza prin ceea ce alegi sa nu spui, sa "treci cu vederea", sa lasi de la tine.
Ce nu iti dai seama este ca uneori lasi din tine - este vorba despre aceeasi pierdere emotionala.
Si ulterior ceri inapoi, fara a-l face pe celalat constient de efortul tau.

Deci hai sa stabilim un dictionar al nostru intern in care sa ne definim clar.  Cu litera mare, cu virgula si punct la final.

Cand lasi de la tine ,lasa definitiv- nu te mai intorce in  punctul ala de fiecare data, nu il mai gandi si razgandi, nu lasa ca mai apoi sa ai motiv de  preamarire in fata celuilat. Suprema ta bunatate nu  apare cand lasi de la tine si mai apoi scoti ochii. Si mai apoi, "maretia ta" nu ascunde cumva lasitatea de a te minti singur?

Nu iti mai incarca mintea si sufletul cu decizii de felul asta. Stabileste-ti  limitele .Pana unde poti sa vezi sau sa nu mai vezi .

Din cand in cand invata sa iti provoci pierderi scurte de memorie. Suna bolnavicios, dar este atat de sanatos pentru voi si pentru tine.



P>S> Daca nu ne dramuim atent gandul si sufletul incepe agonia.

Apoi ai sa inchizi ochii de fiecare data. Si gura. Mai apoi nici  macar urechile nu vor mai auzi decat ce vor sa auda. Doar scuze si  dupa o vreme nici macar acestea. ... si atunci ce a mai ramas din tine?

 Arde-l din prima,  blameaza-l pana in panzele albe si da-i branci cu totul din viata ta. Si ulterior astepta sa vina Fat Frumos! O sa vina pe un cal alb si o sa fie idealul tau , perfectiunea intruchipata. ;) Si atunci vei ramane doar tu!