Adiere de suflet, zbatere de inima .

 Ilincuta a plecat.

Mi-a zis ca stie ca nu mai e loc de ea, ca nu mai are sens sa creada ca exista.Am tras putin de ea sa ramana , a tras si ea, dar nu a mai fost loc de intors.
 Este speranta si incredere, era adunata numai din bucati de dragoste. nu era pentru lumea asta, dragostea ei ajungea mult mai departe de un trup, de o atingere. Avea lumea ei si acum stau si ma intreb cum a putut trai asa, cum ochii aia se lasau pierduti in sclipire? Ilincuta nu a avut niciodata cuvinte, ii auzeam doar tumultul inimii .Ea asa credea ca o sa fie inteleasa. De fapt i le auzeam doar eu.
Cand a plecat  ii batea tare , tare inima si  o auzeam cum se sufoca.
Ilincuta a fost prea fricoasa si nu a inteles nimic. Nu stia ca obiceiurile-i proaste sunt intiparite in ea, ca pentru a schimba ceva trebuie sa sa-si dea seama unde se afla si pe unde a ratacit. Era ambitioasa, dar neinteles de imatura si josnica. Las-o sa plece, sa se tot duca ! Stiu ce zice ea, dar se va intoarce ...si atunci va fi doar Ilinca.

Ilincuta si-a dat seama ca e adiere de suflet,  zbatere de inima .